Saptamina Sfinta

 

 

Crestinii de rit bizantin care sarbatoresc Pastele anul acesta la 1 mai au toata Saptamina Sfinta, rugaciuni ( oficii ) foarte bogate in care se reveleaza in toata profunzimea si amploarea sa misterul Mintuirii adus de Isus Cristos. Cu bucurie noi va propunem sa descoperiti frumusetea acestei mari traditii liturgice si spirituale urmarind textul acestor oficii de la Saptamina Sfinta pina in noaptea luminoasa de unde izbucneste bucuria pascala.

Simbata lui Lazar

Prevestirea Crucii

“Terminind cele patruzeci de zile…, cerem sa vedem saptamina sfinta a Patimirii tale.”

Cu aceste cuvinte de la primele Vespere din simbata inainte de Florii, cu care se termina Postul si intram in comemorarea anuala a suferintelor lui Cristos, a mortii si invierii sale. Ea incepe cu simbata lui Lazar. Sarbatoarea invierii lui Lazar, dublata de cea a intrarii lui Isus in Ierusalim, se numeste in textele liturgice : “Prevestirea Crucii”. Aceasta simbata a lui Lazar este celebrata ca o duminica, adica se face oficiul de la Inviere. Bucuria care rasuna in oficiu subliniaza tema principala : victoria apropiata a lui Crictos asupra mortii. “Moartea incepe sa tremure”; este inceputul unui duel decisiv intre viata si moarte, un duel care ne da cheia intregului mister Pascal.

 

Dumineca Floriilor

Osana

 

Din punct de vedere liturgic, Simbata lui Lazar se prezinta ca o inainte-sarbatoarea de Duminica Floriilor, ziua cind noi celebram intrarea Domnului in Ierusalim. Aceste doua sarbatori au ca tema comuna; triumful si victoria. Simbata a descoperit dusmanul care este moartea, duminica anunta victoria, trimful Imparatiei lui Dumnezeu si acceptarea de lume a singurului sau Rege, Isus-Cristos.

 

Luni,marti si miercuri

Sfirsitul

 

Aceste trei zile care biserica le numeste mari si sfinte, au in interiorul desfasurarilor liturgice de la saptamina sfinta, un scop precis. Ele situeaza celebrarile in perspectiva Sfirsitului. De aceea noi citim textele lungi escatologice din Matei capitolele:24, 25 si 26. Rolul primelor zile de la saptamina sfinta este sa ne puna in fata sensului Pascal, acest eveniment totdeauna eficient care descopera lumii, ca timpul si viata noastra sint la sfirsitul lor si care anunta inceputul unei vieti noi.

 

Joia

Sfinta Ultima Cina

 

Doua evenimete marcheaza liturgia acestei zile: Ultima Cina a lui Cristos si tradarea lui Iuda. Unul si celalalt gasesc sensul lor in iubire. Ultima Cina este descoperirea iubirii mintuitoare a lui Dumnezeu pentru om, iubirea ca esenta chiar mintuitoare. Tradarea lui Iuda arata ca pacatul, moartea, distrugerea de sine insasi, provine de asemeni din iubire, dar de o iubire desfigurata, indepartata de ceea ce merita cu adevarat de a fi iubit.Acesta este misterul acestei zile in care liturgia imptregnata de lumina si intuneric, de bucurie si durere, ne pune in fata unei alegeri decisive de care depinde destinul eternel de fiecare dintre noi. Troparul din Oficiul de lectura ne da tema zilei: opozitia intre iubirea lui Cristos si dorinta lacoma a lui Iuda. La Vespere, stihirile subliniaza, celalalt pol tragic, din Joia Mare, tradarea lui Iuda si ne pune in fata propriei noasre lupte: “El urma maestrul sau si in el insusi medita la tradarea sa…”

 

Vinerea

Mare Crucea

 

De la lumina din Joia Mare noi trecem la intunericul de vineri, ziua Patimii lui Cristos, moartea si ingroparea sa. Totusi ziua Raului in care manifestarea si triumful sint in paroxismul ( culmea ) lor, este deasemenea si ziua Rascumpararii. Moartea lui Cristos este descoperita ca o moarte salvatoare pentru noi. La Oficiul de lectura, cele douasprezece lecturi de la Patima, ne fac sa urmarim pas cu pas suferintele lui Cristos. Vesperele, oficiul coborarii de pe cruce, lecturile si imnurile sint pline de acuzatii solemne contra celor care cu vointa si libertate au decis sa-l ucida pe Cristos. Al doilea aspect de la misterul acestei zile este acelui al sacrificiului iubirii care pregateste victoria finala. Lumina se face din ce in ce mai vie si in acelasi timp creste speranta si certitudinea ca moartea va fi invinsa de viata. Imaginea lui Cristos in mormint ramine in mijlocul bisericii si fiecare este invitat sa faca acest gest foarte bogat in simbol, sa treaca pe sub masa pe care este asezata aceasta imagine a lui Cristos in mormint, adica sa traiasca trecerea de la moarte la viata.

 

Simbata Sfinta

 

Vinerea se termina din punct de vedere liturgic. De aceea tristetea de Vineri este tema initiala, punctul de plecare de la Oficiul de lectura de Simbata. Acest oficiu incepe cu oficiul de inmormintare, deplingerea unui mort. Noi suntem in fata mormintului Domnului Nostru, contemplam moartea sa, desfigurarea sa. Dar in realitate aceasta desfigurare aparenta se arata a fi un duel. Fortele raului par a triumfa; Omul Drept este rastignit, abandonat de toti. Totusi adevaratul sens al coboririi lui Isus in iad, este descoperit in versetul de la liturgie: “O Viata cum poti tu sa mori ? Cum ai ramas tu in mormint ? Si viata raspunde atunci:’’Este pentru a disruge puterea mortii si a invia mortii din iad”.

 

Vesperele din Simbata Sfinta

 

Acest oficiu incepe printr-o compozitie originala: Plingerile iadului. Iadul a fost invins: “Era mai bine pentru mine sa nu primesc Fiul Mariei, intrind in domeniul meu, El a distrus puterea mea…” Aici se exprima cu adevarat conceptia orientala de mintuire ca o smulgere de la moarte. Reprezentarea traditionala iconografica a Invierii este coborirea victorioasa a lui Cristos in iad de unde elibereaza Adam si Eva. Modelul frescei de la Sfintul Mintuitor din Chora. din Instanbul, vedem forta lui Cristos care trage cu toate puterile sale primii parinti. La sfirsitul vesperilor care cuprinde Dumnezeiasca Liturghie este marcata prin florile care preotul le arunca in biserica pentru a semnifica deja bucuria acestei victorii a lui Cristos.

 

Noaptea Sfinta

 

Dupa acesta imagine a coboriri lui Cristos in iad, este imaginea mormintului gol care retine traditia orientala. Aceasta bucurie este anuntata in fata bisericii pentru ca toti sa poata auzi. Totul izbucneste: cintece, lumina, … Noi traim de acum inainte in Cristos, cum spune versetul: “Noi am trecut de la neexistenta la existenta. ”Pacatul care ne desparte de la plenitudinea vietii cu Cristos este invins. Simbolic portile de la iconostas ramin deschise pentru a semnifica comuniunea perfecta cu Invierea inaugurata. Dar daca aceasta victorie este obtinuta.in sensul sau escatologic, Invierea ne orienteaza spre un scop pe care noi nu l-am atins.

Toti pot de acum inainte sa sarbatoreasca aceasta victorie salutindu-se in timpul pascal cu aceasta frumoasa formula: Cristos voskrece, naistina voskrese; Cristos a inviat, cu adevarat a invia !

                                                 

 soeur Ana 

 

HOME