Misiunea din Orient – Întâlnirea de la Bucureşti

27 –29 martie 2005

 

Motivele prezenţei noastre în misiunea din Orient.

 

Convingerile noastre.

 

Ut unum sint. Ca toţi să fie una

 

1) Misiunea din Orient se înscrie în dinamica misionară şi ecumenică a Bisericii.

Din iubire pentru Cristos şi pentru Biserică, noi dorim să lucrăm pentru unitatea creştinilor, în aceeaşi termeni ai rugaciunii lui Isus, înaintea patimirii sale: „Ca toţi să fie una, Tată, aşa cum noi suntem una, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis.”

 

„ Biserica nu este o realitate închisă în ea, dar mai curând deschisă în mod permanent la dinamica misionară şi ecumenică, deoarece este trimisă în lume pentru a anunţa şi a mărturisi, pentru a actualiza şi a apăra misterul de comuniune care o constituie: reunire totul şi pe toţi în Cristos; să fie pentru toţi sacrament inseparabil de unitate” (Ut unum sint,5)

 

Misiunea din Orient răspunde în acest fel la nevoile oamenilor şi femeilor care caută să dea un sens vieţii lor. Lumea de azi are nevoie de constructori de poduri, de oameni şi de femei de comuniune. Viaţa noastră comună, trăită în diferenţa pe care o primim prin Cristos, este semnul unitaţii pe care dorim să o servim şi să o mărturisim.

Ecumenismul este constitutiv al Asumpţiunii şi al carismei Congregaţiilor noastre. Este inima identităţii sale. Rugăciunea pentru unitatea creştinilor şi pentru pace, este aceea a fiecărui asumpţionist şi a întregii comunităţi asumpţioniste.

 

2) Misiunea din Orient este o moştenire care ne-a fost încredinţată. Ea a dat primii sfinţi ai Congregaţiei noastre.

Prezenţa noastră în Orient, care a fost neîntreruptă în ciuda persecuţiilor, se înscrie în istoria Congregaţiilor noastre. Noi dorim să vă fim fedeli ca nişte moştenitori preocupaţi să valorizeze ceea ce ne-a fost transmis. Prin mărturia sa, Asumpţiunea este recunoscută, respectată şi iubită. Este importantă reîntoarcerea la originile, la motivaţiile, la experienţele fondatorilor şi fondatoarelor, reactualizate în experienţa noastră.

 

„Ignorare Orientului, este aproape ignorare Biserica”. Părintele Edmond Bouvy (Echos d’Orient, iunie 1898)

 

Trebuie continuată, în Congregaţia noastră, formarea tuturor spre Orient, pentru că memoria experienţei orientale (spititualitatea, tradiţia, istoria...) se pierde. Este urgentă nevoia de a o condivide.

 

3) Misiunea din Orient este o aventură fascinantă şi actuală, care permite întâlnirea cu alte popoare, alte culturi, alte tradiţii, alte Biserici adesea rănite, o altă spiritualitate şi o altă experienţă de credinţă. Ea ne permite de a regăsi rădăcinile noastre creştine ( primele comunităţi, Părinţii Bisericii şi Conciliile). Ea este în serviciul întâlnirii între popoare, al dialogului între Biserici şi al păcii între popoare. Ea se trăieşte adesea în discreţie şi răbdare şi cere o convertire personală pentru a se deschide celorlalţi. Noi dorim să trăim această „aventură” în comunităţi internaţionale unde deja se experimentează comuniunea şi căutarea unităţii în diversitate, şi a o propune laicilor.

 

„Veniţi să descoperiţi un alt mod de a trăi astăzi Evanghelia. Biserica este mult mai mare decat aceea pe care voi o cunoaşteţi. Veniţi să respiraţi cu cei doi plămâni! Veniţi să realizaţi lucruri noi, alături de noi...”

 

4)Misiunea din Orient are nevoie de mijloace şi de structuri pentru a stimula religioşii şi religioasele care lucrează aici, pentru a aprofunda reflexia lor şi comuniunea lor, pentru a urmări actualitatea ecumenismului, pentru a transmite flacăra, pentru a servi unitatea între noi.

 

Şi Asumpţioniştii îşi doresc realizarea unei structuri Regionale ( al cărui statut canonic permite mai multă elasticitate). Regionalul, inserit într-o comunitate a Misiunii din Orient, ar avea îndatorirea de a dinamiza misiunea, de a asigura legăturile cu surorile Oblate.

Oblatele propun realizarea unei structuri care să favorizeze legăturile între cele trei Provincii, în prezent responsabile de cinci ţări din şase ale Misiunii din Orient. O soră responsabilă care să trăiască într-una din aceste ţări, va asigura legăturile şi colaborarea între comunităţile oblate şi asumpţioniste presente în Orient.

 

Printre instrumentele necesare dezvoltării misiunii în Orient s-au evocat: rugăciunea pentru unitatea creştinilor în toate comunităţile, comunitaţi internaţionale, colaborarea între Oblate şi Asumpţionişti din toate ţările şi între ţările prezente în Misiunea din Orient, sesiuni, reculegeri, colocvii, întălniri de formare, studii, colaborarea cu laicii din comunitaţile locale, sensibili la spiritualitatea asumpţionistă, o asociare inter-asumpţionistă, pelerinaj cu NSD, participarea la pelerinajul naţional de la Lourdes...

 

                                                       HOME